Lacul de acumulare Penuelas din Chile a fost până acum două decenii principala sursă de apă a orașului Valparaiso. La acea vreme, lacul conținea suficientă apă pentru a umple 38.000 de bazine olimpice.
Acum mai are suficientă apă doar pentru două bazine olimpice, potrivit Reuters.
O întindere uriașă de pământ uscat și crăpat care a fost cândva albia lacului este plină acum de pești morți și de animale care caută disperate apă.
Pe fondul unei secete care durează de 13 ani, nivelurile de precipitații au scăzut în această țară. Temperaturile ridicate ale aerului au făcut ca zăpada din Munții Anzi, o sursă esențială de apă în timpul primăverii și verii, să nu mai fie la fel de compactă, să se topească mai repede și chiar să se transforme direct în vapori care ajung în atmosferă.
Seceta a afectat mineritul în Chile, cel mai mare producător de cupru din lume. Totodată, lipsa apei a readus în prim-plan discuțiile legate de utilizarea apei pentru producția de litiu și pentru agricultură și a determinat autoritățile de la Santiago de Chile să ia în calcul o potențială raționalizare a apei, fapt fără precedent în această țară.
„Ne rugăm la Dumnezeu pentru apă”, le-a declarat jurnaliștilor Amanda Carrasco, în vârstă de 54 de ani. Ea își amintește cum stăteau lucrurile în urmă cu câteva decenii, cum localnicii puteau să pescuiască din acest lac și cum nivelul apei nu a fost niciodată mai scăzut decât acum.
Segundo Aballay, un crescător de animale din satul Montenegro, se roagă ca situația să se îmbunătățească.
„Dacă nu plouă anul acesta, nu mai rămâne nimic de făcut. Animalele sunt din ce în ce mai slabe și mor pe zi ce trece”, spune el.
Din păcate pentru agricultori, cercetătorii de la Universitatea din Chile prevăd că țara va avea cu 30% mai puțină apă în următorii 30 de ani, pe baza modelelor matematice și a datelor istorice.
Jose Luis Murillo, directorul companiei care asigură aprovizionarea cu apă a orașului Valparaiso explică faptul că lacul are nevoie disperată de precipitații și că nivelul la care a ajuns este un minim istoric.
Oamenii de știință au descoperit că în spatele acestei probleme se află o schimbare a modelelor climatice care acutizează ciclurile meteorologice naturale, schimbare întâlnită la nivel global.
În mod normal, furtunile de joasă presiune din Pacific aduc precipitațiile în Chile în timpul iernii, umplând cu apă lacurile și acoperind Munții Anzi cu zăpadă.
Dar încălzirea naturală a mării de pe coasta Chile, care blochează furtunile, a fost intensificată de creșterea temperaturilor globale ale apei mării. Diminuarea stratului de ozon și gazele cu efect de seră din Antarctica, între timp, exacerbează modelele meteorologice care atrag furtunile departe de Chile, potrivit unui studiu asupra variabilelor care afectează vremea din Antarctica.